Oamenii de știință de la universitatea din Osaka au făcut un pas important în identificarea unui tratament pentru scleroză laterală amiotrofică (SLA) și demență frontotemporală (FTD). Cercetările recente au arătat că antibioticului rifampicină a oprit progresia bolii la șoarecii care au suferit mutații ale genei C9orf72 și a împiedicat debutul și progresia SLA.
„Cauza principală în demența frontotemporală (FTD) și scleroza laterală amiotrofică (SLA) o reprezintă mutațiile genei C9orf72, respectiv expansiunea repetată a hexanucleotidului (HRE), un model anormal de lung care repetă un șir de nucleotide de șase litere (GGGGCC), în secvența genetică necodificatoare a genei C9orf72“, a declarat cercetătorul principal, profesorul Takami Tomiyama. Neurodegenerare este provocată de mutații care duc la pierderea funcției sau mutații care duc la obținerea unor funcții toxice.
„Mutația pierderii funcției este indicată de formarea unei structuri de acid nucleic numită G-quadruplex (GGGG), care blochează transcrierea C9orf72. Mutația care duce la obținerea unor funcții toxice este indicată de acumularea unor expansiuni repetate de ARN în celulă, agregate de ARN toxic, și a unor neurotoxine cunoscute sub numele de proteine dipeptide repetate (DPR)“, a explicat profesorul Tomiyama.
Împreună, G-quadruplex și DPR accelerează și mai mult agregarea proteinelor de legare a ARN-ului, precum proteinele TDP-43, ceea ce duce la neurodegenerare.
Rifampicina este un antibiotic care încetinește producția de ARN bacterian și se administreaza de obicei împreună cu alte antibiotice. Examinând influența rifampicinei asupra formării acumulărilor de structuri ARN, DPR și TDP-43, echipa de cercetare a determinat potențialul antibioticului de a preveni demența frontotemporală și scleroză laterală amiotrofică.
Ei au administrat pe cale nazală rifampicină șoarecilor cu gena umană C9orf72, care conținea o expansiune a hexanucleotidului repetată de 500 de ori.
Apoi, înainte de a examina țesutul cerebral, echipa a evaluat funcția cognitivă a șoarecilor, observând capacitatea animalelor de a scăpa dintr-un labirint.
Constatările cercetătorilor arată că tratamentul cu rifampicină administrată intranazal a îmbunătățit semnificativ funcția cognitivă și memoria șoarecilor. De asemenea, antibioticul a inhibat substanțial formarea acumulărilor citoplasmatice compuse din agregate proteice în țesutul cerebral. Rifampicina a slăbit și procesul de formare a focarelor de ARN care conțin G-quadruplex, deși cercetătorii nu știu încă cum s-a realizat acest mecanism. Pierderea legăturilor sinaptice, pierderea neuronilor și activarea celulelor microgliale s-au redus după tratamentul cu rifampicină.
Studiul, publicat în Biomedicines, este cel mai recent dintr-o serie de articole ale echipei cu privire la impactul rifampicinei în prevenirea tulburărilor neurologice. „Am arătat anterior pe modele de șoarece că administrarea de rifampicină pe cale nazală este eficientă împotriva demenței, cum ar fi boala Alzheimer, FTD legate de tau, și demență cu corpi Lewy (LBD). În recentul studiu am constatat că antibioticul este, de asemenea, eficient împotriva debutului și progresiei FTD și SLA, cauzate de gena C9orf72. Rifampicina ar putea fi un medicament eficient pe scară largă pentru prevenirea bolilor neurodegenerative“, a mai precizat profesorul Tomiyama.
Articolul Administrarea unui antibiotic a oprit progresia sclerozei laterale amiotrofice în studiile preclinice apare prima dată în 360medical.ro.