In urma nasterii primului meu fiu in 2019 la Spitalul Filantropia Bucuresti, am suferit enorm si eram sigura ca nu voi mai face alti copii, insa in Ianuarie 2022 am aflat ca sunt insarcinata.
Emotiile au fost mari si pentru mine si pentru sotul meu si primul lucru la care m-am gandit a fost “cum voi mai putea sa trec prin asta inca odata?”, asa ca am inceput imediat sa caut un doctor si un spital care sa sustina nasterile blande.
Initial am ales urmarirea sarcinii la Regina Maria insa pe cat inaintam in sarcina pe atat realizam ca nu este ce imi doresc, pana in saptamana 23 cand am aflat de domnul Dr. Romila Marius care profesa si la Medicover si de care auzisem ca ar incuraja ora magica si nasterea naturala.
Am facut o programare si am zis sa incerc si aici ca poate poate am noroc. A venit si ziua consultului la care m-am dus cu sotul, sa il cunoastem pe doctor si pac, am decis instant ca eu cu el o sa nasc. Am plecat de la acea consultatie atat de linistita ca in sfarsit am gasit locul si persoana potrivita pentru “calatoria” mea incat nici nu m-am mai ingrijorat de micile detalii.
Timpul trecea si ne apropiam de venirea bebelusului, insa intre timp am dezvoltat diabet gestational si hipertensiune spre finalul sarcinii asa ca am decis impreuna cu domnul doctor sa inducem travaliu, mai ales ca reactionasem foarte bine prima nastere la acest proces. Asa ca joi, 1 Septembrie, m-am prezentat la spitalul Medicover alaturi de sot pentru internare.
Am ajuns pe la 9:30, am facut testele rapide, m-a vazut doctorul de garda si am asteptat sa ajunga si domnul Dr. Romila pentru a incepe perfuzia de oxiton. Intre timp am fost intampinata de o moasa minunata care avea sa ma ghideze pe parcursul travaliului, si a fost acolo pentru orice intrebare si s-a asigurat ca ma simt in siguranta si complet confortabila.
La scurt timp a aparut si domnul doctor care mi-a rupt membranele si a dat ok-ul sa incepem perfuzia cu oxiton. Am plecat in sala de nasteri naturale, unde am cerut sa urce sotul meu care ramasese sa astepte jos. Cand a sunat moasa sa anunte persoanele care se ocupau de preluarea insotitorilor ca trebuie sa vina si sotul alaturi de mine pentru nastere, i s-a spus ca poate urca cand ajung la dilatatie 7-8 cm. Ce?! Cum am auzit am inceput sa plang si i-am spus moasei ca nu accept asa ceva pentru ca nu mi s-a comunicat asta cand am ales aceasta maternitate. Ea a incercat sa ma calmeze si mi-a spus ca incearca sa rezolve, si de indata de a venit domnul Dr. Romila si i-am spus despre situatie acesta a rezolvat imediat asigurandu-se ca sotul meu va fi alaturi de mine.
Am inceput perfuzia la 14:00 si ne-am pus pe asteptat. Pe la ora 18:00 moasa a trebuit sa schimbe tura dar m-a preluat moasa Craciun Adina care a fost la fel de minunata si prezenta pe toata durata travaliului.
La un moment dat incepusem sa am contractii foarte dureroase si am decis alaturi de Dr. Romila sa facem si epidural ca sa ma pot odihni. Dupa ce am facut epidural contractiile erau aproape inexistente si nu ma mai dilatam. M-am plimbat, am folosit mingea, am stat pe toaleta, am folosit supozitoare dar nimic. Pe la 5 cm am mai facut o tura de epidural ca sa pot dormi deoarece eram praf.
La 3:30 dimineata m-am trezit si ajunsesem pe la 8-9 cm iar Moasa Adina m-a incurajat sa ma plimb si sa facem cateva “impingeri” de proba. Am incercat sa imping dar nu mai aveam energie, m-am pus si pe vine, pe toaleta din nou, in picioare dar degeaba. Contractiile nu erau puternice iar eu nu aveam energie sa imping, copilul era inca sus si nu dadea semn sa coboare.
In tot acest timp Dr. Romila a stat cu mine si a incercat sa ma ghideze si sa ma incurajeze insa la 4 dimineata a trebuit sa intru in cezariana de urgenta pentru a evita alte complicatii. M-am panicat, am inceput sa plang, l-am tinut pe sotul meu in brate speriata si nu intelegeam cum mi se intampla asta. Nu fusesem pana atunci nici sa imi scot o masea daramite sa intru intr-o operatie majora, nu eram pregatita deloc mental deoarece cumva nu luasem in considerare acest scenariu desi nu avusem o sarcina fara complicatii. Si moasa si doctorul Romila m-au incurajat si au incercat sa ma “imbarbateze”.
Mi-am sarutat sotul din nou inainte sa plece si am intrat in sala de operatie, era o camera mare si foarte luminata, cu multi oameni… o dinamica complet opusa a salii de nastere cu lumina joasa si intimitate. M-am urcat pe masa si am asteptat sa isi faca efect anestezia. Tin minte ca tot adormeam si nu mai puteam sa imi tin ochii deschisi, eram atat de obosita, voiam doar sa imi vad bebelusul si sa dorm. Eram inca panicata si tot intrebat daca sunt bine la care Dr. Romila imi raspundea si ma asigura constant ca sunt bine.
La 4:11 aud un planset si dupa cateva secunde il vad, baietelul meu. Echipa s-a asigurat ca il pot vedea cat il curatau si il verificau iar dupa ce au terminat l-au lipit de mine si culmea, am avut parte de el mai mult decat am avut la prima mea nastere care a fost naturala. Mi-au spus ca are nevoie de oxigen si sa stea la caldura dar m-au asigurat ca totul va fi bine.
Dupa ce au plecat cei de la neonatologie cu bebelusul am adormit instantaneu si tin minte ca tot ma trezea anestezistul deoarece imi scadea pulsul. Dupa ce m-au cusut am fost transferata intr-un salon unde am stat pana pe la pranz. La 8 dimineata l-au adus si pe fiul meu, culmea tot mai devreme decat l-am primit pe fiul meu la nasterea naturala ca sa vezi diferenta intre spitale. L-am atasat imediat la san si l-am absorbit din priviri.
Recuperarea nu a fost usoara insa ajutorul si bunatatea cu care am fost intampinata a usurat cu mult procesul. Toata lumea a fost extrem de grijulie si eram intrebata constant daca am nevoie de ceva. Am nascut vineri la 4:11 iar duminica la 11:00 eram acasa la mine in pat.
Recuperarea fizica este mai grea dar nu la fel de grea ca cea emotionala. Ma bucur enorm ca am facut alegerea pe care am facut-o si desi nu am avut parte de o nastere naturala am avut parte de o echipa cu adevarat minunata ce au facut tot posibilul ca eu si fiul meu sa ne simtim respectati si sa fim sanatosi iar daca ar fi sa repet experienta as alege exact acelasi doctor si exact acelasi spital.
Mitra
Postarea Nastere Cezariana Medicover Bucuresti Septembrie 2022 Dr. Romila Marius a fost publicata pe Am Nascut Acolo.