Oamenii de știință au descris pentru prima dată o mutație pe gena IL-33 din genomul uman, care cauzează manifestări multiple ale unor boli alergice și autoimune.
Inflamația esofagului și a pielii, alergie alimentară și astm sunt doar câteva dintre simptomele identificate într-un studiu de caz pe un băiat, acum în vârstă de 12 ani, care a suferit o mutație mutație pe gena IL-33.
O echipă internațională condusă de un medic de la universitatea pentru științele sănătății, Karl Landsteiner, din Austria, a descoperit această nouă entitate a bolii.
Studiul de caz oferă perspective complet noi asupra funcțiilor in vivo ale genei IL-33, considerată un reglator principal pentru răspunsul imun uman. Până în prezent, studiile privind funcția sa s-au limitat la modele celulare sau animale in vitro, derivate de la om.
Această descoperire a exprimării în exces a IL-33 la om, oferă noi perspective pentru înțelegerea consecințelor în cazul dereglării acestei gene, și deschide calea către posibile noi opțiuni terapeutice pentru pacienții afectați.
Răspunsul imun de tip 2 al organismului uman servește la apărarea împotriva unor agențil patogeni mai mari, dar reprezintă și semnul distinctiv al inflamației alergice.
Interleukina 33 (IL-33), un așa-numit „alarmin“, o citokină recent descoperită, este o moleculă endogenă de natură proteică care transmite informații între diferite celule și semnalizează deteriorarea celulară sau a unui țesut. IL-33 joacă un rol central și în inițierea și reglarea inflamației alergice.
Modelele animale, în care producția de IL-33 a fost reglată genetic, fie stimulată sau redusă, i-a ajutat pe cercetători să studieze și să înțeleagă funcțiile sugerate dincolo de inflamația alergică, dar au permis doar o perspectivă limitată asupra afecțiunilor la om.
Pentru prima dată oamenii de știință au avut acum posibilitatea să studieze în recentul studiu de caz simptomele bolii unui pacient cu o genă IL-33 duplicată.
Echipă internațională de la spitalul pentru copii bolnavi condusă de prof. Thomas Eiwegger de la universitatea privată pentru științe medicale din Krems a reușit să precizeze diagnosticul și să ofere prima descriere.
„Unul dintre cele mai izbitoare simptome ale pacientului este inflamația cronică a esofagului, o esofagită eozinofilică, precum și modificările inflamatorii cronice ale pielii“, a explicat prof. Eiwegger, șeful departamentului de pediatrie și medicina adolescenților din cadrul spitalului universitar St. Pölten, din KL Krems.
Cercetătorii au observat un număr mare de granulocite eozinofile (hipereozinofilie), niveluri ridicate de anticorpi IgE și inflamația recurentă a pielii dominată de eozinofile.
„În special reacțiile cutanate și inflamația esofagului confirmă rolul principal al IL-33 în reacțiile imune de tip 2, în țesuturile expuse la mediul extern“, a precizat profesorul.
În plus, după răspunsul autoimun, au apărut alergiile alimentare și astmul, precum și complicațiile inflamatorii ale tractului gastro-intestinal, au explicat cercetătorii.
Numeroase investigații din cadrul studiului, care se află acum publicat în Gastroenterology, au fost efectuate la spitalul pentru copii bolnavi din Toronto, în colaborare cu universitatea canadiană.
Pe lângă simptomele inflamatorii, pacientul a prezentat și anomalii fizice, care au inclus modificări ale oaselor craniene, maxilarului și feței, precum și întârzierea creșterii în greutate și în înălțime, o hipermobilitate a articulațiilor, miopie și o întârziere moderată a dezvoltării.
Acestea sunt indicații ale rolului pleiotropic al genei IL-33 dincolo de inflamația clasică de tip 2, a precizat prof. Eiwegger.
Măsura în care această duplicare a genelor a afectat concentrația reală de citokine IL-33 în sânge și în diferite țesuturi a fost, de asemenea, foarte interesantă, spun experții. Nu a existat nici o creștere a IL-33 în sânge, dar au existat creșteri semnificative în țesuturile tractului gastro-intestinal și în piele.
„Diferitele localizări subcelulare ale genei IL-33 în diferite țesuturi au fost, de asemenea, izbitoare. De exemplu, a apărut în nucleu, în țesutul cutanat inflamat, și apoi doar în citoplasmă, în țesutul intestinal fără inflamație“, a notat profesorul.
Echipa sugerează că aceste rezultate arată cât de strict este reglată gena IL-33 la nivel local și oferă noi explicații pentru tiparul specific al bolii în țesutul pacientului, care ar putea fi critice pentru terapiile țintite, în afecțiunile în care IL-33 joacă un rol.
Anticorpii monoclonali care leagă și elimină IL-33 sunt examinați ca opțiuni terapeutice în studiile de fază 2 pentru tratamentul astmului, dermatitei atopice și alergiilor alimentare, o opțiune pe care echipa consideră că merită să fie evaluată și în acest caz.
Recenta cercetare este un exemplu de medicină modernă de precizie în care știința de bază are un impact direct asupra luării deciziilor clinice, au mai spus specialiștii.
Articolul O mutație genetică este cauza unor alergii și boli autoimune apare prima dată în 360medical.ro.