loader image
Home » Punct de vedere al Colegiului Medicilor Stomatologi Bucuresti

Punct de vedere al Colegiului Medicilor Stomatologi Bucuresti

Dragi colegi,
Colegiul Medicilor Stomatologi din România a primit o adresă de la Consiliul Concurenței, prin care au fost solicitate informații privind impactul prevederilor legale în vigoare, care obligă întreprinderile din domeniul serviciilor medicale să fie deţinute şi/sau administrate de profesionişti în domeniu.
În acest context, CMSB a transmis un punct de vedere către CMSR, urmând ca acesta să fie utilizat ca parte din răspunsul final către Consiliul Concurenței, punct de vedere pe care îl regăsiți mai jos spre informare.
Vă rugăm să parcurgeți textul și, dacă aveți feedback referitor la acest subiect, nu ezitați să ni-l scrieți în comentarii.
PUNCT DE VEDERE
Prin intermediul căruia, pentru motivele pe care le vom expune în continuare, apreciem că prevederile art. 15 din O.G. nr. 124/1998, care obligă cabinetele medicale cu personalitate juridică să fie administrate de medici, nu restricţionează accesul operatorilor economici pe piaţa respectivă, ci reglementează, cu caracter special, furnizarea serviciilor medicale.
Prin adresa nr. … din data de …, Consiliul Concurenţei informează CMSR cu privire la faptul că prin Ordinul nr. 1023/16.10.2020 al președintelui Consiliului Concurenței s-a dispus efectuarea unui studiu privind impactul prevederilor legale în vigoare asupra serviciilor medicale stomatologice.
Cu toate că ordinul citat nu a fost accesibil pentru a fi consultat, nefiind publicat nici în Monitorul Oficial şi nici pe pagina de internet a Consiliului Concurenţei, înţelegem că acesta vizează efectuarea unui studiu, pornind de la ipoteza că prevederile legale în vigoare nu ar fi favorabile unei concurențe libere pe piața de servicii medicale, în condiţiile limitării dreptului de a deschide cabinete medicale la persoanele calificate, care dețin titlul de medic stomatolog.
Modul de reglementare al art. 15 din O.G. nr. 124/1998 este perfect legal și corect, ţinând cont de următoarele aspecte:
– în condiţiile Legii nr. 95/2006, profesia de medic stomatolog este o profesie liberală și diferită de profesia de medic (art. 480 aliniatul 3) și este practicată în cabinetele medicale, care au ca unică activitate oferirea de servicii medicale stomatologice calificate și legale;
– Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale reglementează fără echivoc specificitatea profesiilor medicale;
– activitățile medicale care se desfășoară în cabinetele stomatologice sunt exclusiv de competența medicilor stomatologi și nu pot fi atribuite unor operatori economici fără calificarea amintită, având în vedere caracterul specific al profesiei de medic stomatolog;
– peste 96% dintre furnizorii de servicii stomatologice sunt privați; la un număr de peste 20 000 de medici stomatologi funcționează peste 15 000 de cabinete dentare, fapt care exprimă caracterul liberal al profesiei;
– a aduce activitatea medicală la un numitor comun cu orice altă activitate economică este o greșeală gravă și inadmisibilă, o astfel de abordare afectând grav calitatea actului medical și reducând drastic accesibilitatea populației la serviciile medicale stomatologice;
– deschiderea unui cabinet stomatologic de către un operator economic altul decât un medic stomatolog determină costuri suplimentare pentru serviciile oferite, deoarece operatorul economic nu are dreptul să presteze servicii medicale, dar are în calcul obținerea unui profit din munca medicului, toate aceste costuri suplimentare regăsindu-se în preţul serviciilor medicale, preţ suportat în cea mai mare pondere de către pacienţi, în contextul în care fondurile alocate pentru asistența medicală stomatologică se situează în jurul unui derizoriu 0,4% din FNUASS;
– eliminarea prevederii potrivit căreia managerii spitalelor publice nu mai trebuie să fie cadre universitare sau medici primari nu poate fi aplicată şi în cazul cabinetelor stomatologice, în condiţiile în care, din punct de vedere al organizării şi funcţionării, dar şi al finanţării, cabinetele stomatologice nu pot fi comparate cu spitalele;
– pe de altă parte, aplicarea în cazul operatorilor economici din domeniul asistenţei medicale stomatologice a aceluiaşi regim juridic ca în cazul managerilor de spitale publice omite faptul că, la nivelul spitalelor publice, se organizează şi funcţionează un comitet director (art. 181 din Legea nr. 95/2006), din care fac parte managerul, un director financiar contabil, un director de îngrijiri, dar şi un director medical, care trebuie să fie medic; cu alte cuvinte, modificarea adusă Legii nr. 95/2006 de O.U.G. nr. 79/2016 nu a eliminat condiţia ca din conducerea unei entităţi din domeniul medical (spitalul public) să facă parte profesionişti din domeniu (medici), aşa cum se menţionează în adresa Consiliului Concurenţei;
– autoritatea competentă română pentru activitatea medicilor stomatologi și asistența medicală stomatologică revine Colegiului Medicilor Stomatologi din România, alături de Ministerul Sănătății (art. 486 din Legea nr. 95/2006); CMSR are autonomie instituţională în domeniul său de competenţă, normativ şi jurisdicţional profesional (art. 510 alin (2) din Legea nr. 95/2006), autoritate care se poate exercită asupra medicilor stomatologi și asupra cabinetelor stomatologice, în limitele legii; introducerea posibilităţii ca un operator economic, altul decât un medic stomatolog, să poată deschide și conduce un cabinet stomatologic produce un vid de autoritate cu efecte extrem de grave asupra calității actului medical și asupra sănătății pacienților;
– în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările şi completările ulterioare, prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate; astfel, serviciile furnizate de către cabinetele medicale stomatologice se adresează unei categorii aparte a populaţiei, respectiv pacienţilor, adresabilitate care va fi golită de conţinut în condiţiile în care activitatea cabinetelor ar fi una pur comercială, pacientul fiind asimilat unui client oarecare al unei societăţi comerciale;
– concurența este un concept care trebuie abordat cu rezervă în domeniul medical, faţă de împrejurarea că reclama este interzisă prin lege în medicina dentară și normele de etică medicală formalizate în Codul deontologic al medicului stomatolog prevăd explicit această interdicţie; norme de etică similare sunt aplicate și la Colegiul Medicilor din România.
Prin raportare la cele anterior menţionate, considerăm că eliminarea condiţiei impuse cabinetelor medicale de a fi administrate de medici ar fi o măsură profund anticoncurențială și o încălcare gravă a caracterului liberal al profesiei de medic (stomatolog), care ar trebui să beneficieze de un regim juridic special, asemănător celui reglementat în cazul altor profesii liberale. De exemplu, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată cu modificările şi completările ulterioare, formele de exercitare a profesiei de avocat pot fi înfiinţate şi conduse exclusiv de către avocaţi, iar în conformitate cu dispoziţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, formele de exercitare a profesiei de notar (biroul notarial şi societatea profesională) se constituie exlusiv din notari.

Scroll to Top