Cercetători de la universitatea de Stat din San Diego au identificat markeri genetici pentru tuberculoza miliară (M), o formă severă de tuberculoză, care ar putea îmbunătăți detectarea timpurie a tulpinilor rezistente la medicamente, ajutând la prevenirea și răspândirea bolii.
Peste un milion de oameni mor anual în întreaga lume din cauza tuberculozei. Problema pare să se agraveze pe măsură ce Mycobacterium tuberculosis, agentul patogen care provoacă TBC, continuă să dezvolte rezistență la antibioticele utilizate pentru tratarea bolii.
Pentru a testa dacă o persoană are o tulpină de TBC care nu va răspunde la tratamentul standard, clinicienii cultivă probe de mucus din tractul respirator pe care le bombardează cu antibiotice.
„Pentru că TBC se dezvoltă foarte încet, asta durează săptămâni. Până la aflarea rezultatelor, pacientul circulă și poate răspândi TBC, în forme care ar putea fi rezistente la antibiotice“, spune Faramarz Valafar, profesor de sănătate publică la universitatea de Stat din San Diego.
Specialiștii au demonstrat că folosirea instrumentelor de diagnosticare moleculară sunt mult mai rapide. Testele pentru markerii genetici pot indica rezistența la medicamente, permițând un tratament în timp util. Însă, în cazul tulpinilor rare de TBC, care prezintă mecanisme de rezistență la medicamente, acestea pot evita detectarea moleculară.
„Nu au markeri genetici specifici și sunt rezistente. Acest lucru îi determină pe clinicieni să concluzioneze incorect că medicamentele standard TBC vor ucide bacteriile. Astfel, pacientului i se administrează medicamente greșite în timp ce el continuă să-i infecteze pe alții săptămâni întregi, uneori luni, înainte de a realiza că medicamentele nu funcționează. Ne dorim să prevenim acest lucru“, a explicat Valafar.
Cercetătorii au căutat să identifice ce mutații genetice rare sunt asociate cu rezistența la medicamente. Ei au obținut probe de tuberculoză miliară din șapte țări diferite, unde rezistența la antibiotice este frecventă. Oamenii de știință au văzut că unele probe au fost rezistente la medicamente, chiar dacă diagnosticarea moleculară nu indicase acest lucru.
„Mai întâi am confirmat că nu prezintă markeri cunoscuți și apoi am început să căutăm ce alte mutații apar exclusiv la aceste tulpini izolate, rezistente în mod inexplicabil“, a spus Derek Conkle-Gutierrez, doctorand în laboratorul lui Valafar, care a condus studiul pentru identificarea mutațiilor genetice în TBC.
Cercetătorii au identificat un set de mutații genetice rare, care ar putea bloca medicamentul kanamicină (folosit în mod uzual în tratarea TBC-ului), să interfereze cu capacitatea agentului patogen de a sintetiza proteinele de care are nevoie, medicamentul devenind astfel inofensiv pentru agentul patogen. Un alt set de mutații poate face același lucru pentru medicamentul TB capreomicina.
Studiul a fost publicat luni, în revista Antimicrobial Agents and Chemotherapy.
„Rezultatele identifică potențiali markeri, și urmează acum cercetări pentru a confirma selectarea acestora pentru următoarea generație, mai cuprinzătoare, de platforme de diagnosticare moleculară“, a precizat prof. Valafar.
Având în vedere evoluția rezistenței la antibiotice, diagnosticarea cu ajutorul markerilor va trebui actualizată frecvent și adaptată la diferitele regiuni ale lumii, unde rezistența la antibioticele pentru TBC este frecventă, spun specialiștii.
Utilizarea pe scară largă a antibioticelor a transformat medicina și a salvat vieți ani de-a rândul, dar agenții patogeni bacterieni, cum este și cazul tuberculozei M., au evoluat rapid, dezvoltând rezistență. Acest lucru se datorează și faptului că tulpinile de bacterii care supraviețuiesc atacului acestor medicamente puternice adăpostesc mutații care le permit să persiste și să se înmulțească. Utilizarea antibioticelor la animale, și în infecțiile nonbacteriene, cum ar fi cele cauzate de viruși, la om, a dus la exacerbarea fenomenului.
Se estimează că aproximativ un sfert din populația lumii este infectată cu TBC. Boala are o fază latentă și una activă. Majoritatea oamenilor rămân în faza latentă, întrucât sistemul imunitar reușește să țină sub control încărcătura bacteriană. Aceștia nu prezintă simptome și nu sunt contagioși. În jur de 10% din aceste infecții însă, se transformă în TBC activ. Pacienții prezintă simptome și pot transmite boala.
„Este o preocupare foarte importantă pentru sănătatea publică din întreaga lume și din Statele Unite. Teama este că alte infecții pulmonare precum Covid-19 ar putea copleși sistemul imunitar și ar putea declanșa TBC să intre în faza sa activă. Dacă se întâmplă acest lucru, TUBERCULOZA va deveni o problemă mai mare și în lumea occidentală. Am văzut deja acest lucru în infecțiile cu HIV. Chiar dacă HIV nu este o boală pulmonară, slăbește sistemul imunitar și duce la activarea TBC. Majoritatea pacienților care au HIV mor de TBC și nu de HIV“, a mai spus prof. Valafar, care afirmă că mulți americani au tuberculoză latentă.
Un vaccin eficient pentru TBC este extrem de necesar. Până atunci, îmbunătățirea metodelor de diagnosticare pentru detectarea rezistenței la antibiotice este importantă pentru controlul morbidității. În acest scop, laboratorul lui Valafar a primit recent o subvenție pentru secvențierea tuberculozei rezistente la medicamente din țesutul pulmonar infectat.
„Vom putea astfel depăși cu adevărat unele bariere cu care s-a confruntat până acum comunitatea științifică care cercetează tuberculoza“, a mai spus profesorul.
Articolul Markeri genetici pentru tuberculoza rezistentă la medicamente, identificați de oamenii de știință apare prima dată în 360medical.ro.