Un copil poate vedea bine la distanță, poate recunoaște imaginile de pe televizor și poate chiar citi corect literele de la un control simplu, dar să aibă totuși hipermetropie. Acesta este unul dintre motivele pentru care problema poate rămâne neobservată, mai ales atunci când copilul este mic și are o capacitate foarte bună de focalizare.
Hipermetropia la copii nu se manifestă întotdeauna prin afirmația clară „nu văd bine”. Uneori, primele semne sunt mult mai subtile: copilul obosește la teme, evită cititul, își pierde rapid concentrarea, se freacă la ochi, se plânge de dureri de cap sau refuză activitățile care presupun lucru îndelungat la aproape.
Părinții pot interpreta aceste comportamente drept lipsă de răbdare, oboseală sau dezinteres pentru școală. În realitate, pentru un copil cu hipermetropie, menținerea unei imagini clare poate presupune un efort vizual permanent.
În anumite situații, hipermetropia este suficient de mare încât poate influența dezvoltarea vederii. Poate fi asociată cu ambliopie, poate exista o diferență importantă de dioptrie între cei doi ochi sau poate favoriza apariția unui strabism convergent.
De aceea, simplul fapt că un copil „vede bine” nu este suficient pentru a exclude o problemă de refracție.
Ce este hipermetropia la copii
Hipermetropia este o eroare de refracție.
Într-un ochi fără o eroare refractivă importantă, lumina este focalizată pe retină, structura sensibilă la lumină din partea posterioară a ochiului.
În hipermetropie, sistemul optic al ochiului tinde să focalizeze imaginea în spatele retinei.
Cel mai frecvent, ochiul copilului este relativ mai scurt în raport cu puterea sa optică.
Pentru a obține o imagine clară, copilul poate folosi acomodarea.
Acomodarea este mecanismul prin care cristalinul își modifică forma pentru a crește puterea de focalizare.
Copiii au o capacitate de acomodare mult mai mare decât adulții. Tocmai această capacitate poate ascunde hipermetropia.
Un copil poate avea o valoare pozitivă a dioptriei și, prin efort, să vadă clar.
Problema este că această claritate poate fi obținută cu prețul unei solicitări vizuale constante.
De ce este numită uneori „hipermetropie ascunsă”
Expresia „hipermetropie ascunsă” este folosită frecvent pentru a descrie situația în care o parte din hipermetropie este compensată de acomodare.
Copilul focalizează atât de eficient încât o măsurare realizată fără relaxarea acomodării poate arăta o valoare mai mică decât cea reală.
Această componentă compensată este cunoscută și ca hipermetropie latentă.
De exemplu, copilul poate părea că are o valoare redusă la o măsurare inițială, iar după administrarea picăturilor care relaxează acomodarea poate fi identificată o hipermetropie mai mare.
Picăturile nu „creează” dioptrii.
Ele permit ochiului să înceteze temporar efortul de focalizare și ajută medicul să vadă refracția reală.
De ce copilul poate vedea bine și totuși să aibă hipermetropie
Pentru un adult, compensarea continuă a unei hipermetropii ar fi mult mai dificilă.
Copilul dispune însă de o rezervă acomodativă importantă.
Dacă valoarea hipermetropiei nu este foarte mare, poate compensa suficient pentru a vedea bine la distanță.
La aproape, lucrurile devin mai dificile.
Pentru citit, ochiul trebuie să folosească acomodarea oricum. Dacă o parte din această capacitate este deja folosită pentru compensarea hipermetropiei, copilul trebuie să depună un efort suplimentar.
Astfel pot apărea simptome mai ales după:
- citit;
- scris;
- teme;
- desen;
- tabletă;
- telefon;
- activități de precizie;
- perioade lungi petrecute la birou.
Copilul poate vedea literele, dar acest lucru nu înseamnă că le vede fără efort.
Semne care pot apărea în hipermetropia copilului
| Semn observat | Ce poate explica |
|---|---|
| Dureri de cap după teme | Efort acomodativ prelungit |
| Refuzul cititului | Activitatea de aproape devine obositoare |
| Frecatul ochilor | Disconfort și oboseală vizuală |
| Pierderea concentrării | Efortul vizual poate face activitatea dificilă |
| Vedere încețoșată la aproape | Hipermetropie insuficient compensată |
| Vedere neclară după mult citit | Oboseala acomodării |
| Apropierea neobișnuită de carte | Încercarea copilului de a obține confort vizual |
| Clipit frecvent | Poate însoți efortul vizual |
| Ochi care deviază spre nas | Posibilă esotropie acomodativă |
| Un ochi vede mai slab | Posibilă ambliopie sau diferență de dioptrie |
| Randament mai slab la activități de aproape | Efort vizual crescut |
| Evitarea desenului sau puzzle-urilor | Activitățile apropiate pot deveni neplăcute |
Aceste simptome nu confirmă singure hipermetropia. Ele pot apărea și în astigmatism, probleme de acomodare, insuficiență de convergență sau alte afecțiuni.
Durerile de cap și hipermetropia
Durerile de cap sunt unul dintre simptomele care îi determină pe părinți să solicite un consult.
Cefaleea asociată efortului vizual apare adesea după activități apropiate și poate fi localizată frontal sau în jurul ochilor.
Copilul poate fi bine dimineața și poate începe să se plângă după orele de școală sau după teme.
Tiparul este important.
Dacă durerea apare mai ales după:
- citit;
- scris;
- calculator;
- teme;
- activități care necesită concentrare vizuală;
merită verificată și vederea.
Totuși, nu orice durere de cap la copil este produsă de ochi.
Cefaleea poate avea numeroase alte cauze. Consultul oftalmologic poate stabili dacă există o componentă vizuală, dar nu trebuie folosit pentru a explica automat toate durerile de cap.
De ce copilul poate refuza cititul
Un copil mic nu spune neapărat:
„Mă solicită prea mult acomodarea.”
El spune:
„Nu vreau să citesc.”
Poate închide cartea, se poate ridica frecvent de la masă, poate cere pauze sau poate deveni iritat după câteva minute.
Dacă lectura este asociată repetat cu disconfort, copilul începe în mod natural să evite activitatea.
Acesta este motivul pentru care anumite probleme vizuale pot fi confundate cu:
- lipsa de atenție;
- lipsa motivației;
- oboseala;
- neplăcerea pentru citit;
- dificultăți școlare.
O examinare oftalmologică nu explică toate problemele de învățare și nu trebuie folosită pentru a diagnostica dificultățile educaționale.
Dar vederea trebuie verificată înainte de a presupune că un copil pur și simplu „nu vrea” să citească.
Hipermetropia și vederea la distanță
Una dintre cele mai răspândite idei este că persoana hipermetropă vede bine la distanță și prost la aproape.
Această explicație este utilă pentru înțelegerea generală, dar nu descrie toate situațiile.
Un copil cu hipermetropie mică poate vedea bine la ambele distanțe folosind acomodarea.
Un copil cu hipermetropie moderată poate avea simptome mai ales la aproape.
În hipermetropia importantă, capacitatea de compensare poate deveni insuficientă inclusiv pentru distanță.
Prin urmare, hipermetropia poate afecta:
- doar confortul;
- vederea de aproape;
- vederea la distanță;
- ambele distanțe.
Totul depinde de valoarea refracției și de capacitatea copilului de a acomoda.
Hipermetropia și strabismul convergent
Există o legătură importantă între hipermetropie și anumite forme de strabism.
Când copilul acomodează pentru a obține o imagine clară, apare în mod normal și un anumit grad de convergență a ochilor.
Convergența înseamnă orientarea celor doi ochi spre interior atunci când privim un obiect apropiat.
La un copil cu hipermetropie importantă, efortul de acomodare poate fi atât de mare încât stimulează excesiv convergența.
Unul dintre ochi poate începe să devieze spre nas.
Această situație poartă numele de esotropie acomodativă.
Părinții pot observa că ochiul:
- fuge spre nas;
- deviază mai ales când copilul este obosit;
- deviază la aproape;
- pare drept uneori și deviat alteori.
În aceste cazuri, măsurarea corectă a hipermetropiei este esențială.
De ce ochelarii pot îndrepta ochii
Dacă strabismul este produs predominant de efortul acomodativ, ochelarii cu plus reduc necesarul de focalizare.
Copilul nu mai trebuie să acomodeze la fel de mult.
În consecință, se reduce și convergența excesivă.
La unii copii, ochii devin complet aliniați atunci când poartă ochelarii.
La alții rămâne o deviație reziduală.
Aceasta este diferența dintre formele complet acomodative și cele parțial acomodative.
De aceea, operația de strabism nu este prima etapă pentru orice copil cu hipermetropie și ochi deviați.
Mai întâi trebuie determinată refracția și observat răspunsul la corecția optică.
Hipermetropia și ambliopia
Hipermetropia poate influența și dezvoltarea acuității vizuale.
Ambliopia apare atunci când creierul nu dezvoltă normal vederea unui ochi în perioada critică a copilăriei.
Hipermetropia mare poate produce o imagine insuficient de clară.
Dacă ambii ochi au hipermetropie foarte mare, poate apărea ambliopie bilaterală.
Dacă un ochi are o hipermetropie mult mai mare decât celălalt, creierul poate favoriza ochiul care transmite imaginea mai bună.
Ochiul cu dioptria mai mare este utilizat mai puțin și poate dezvolta ambliopie.
Copilul poate să nu observe problema deoarece vede bine cu ochiul mai bun.
Aceasta este una dintre situațiile în care părintele poate spune sincer:
„Nu ne-am dat seama că vede slab cu un ochi.”
Anizometropia hipermetropică
Anizometropia înseamnă că cei doi ochi au dioptrii diferite.
De exemplu, un copil poate avea o hipermetropie mică la ochiul drept și una mult mai mare la ochiul stâng.
Creierul primește imagini de calitate diferită.
În perioada de dezvoltare vizuală, poate începe să ignore imaginea mai slabă.
Aceasta reprezintă un risc pentru ambliopie.
Copilul poate vedea aparent perfect în viața de zi cu zi datorită ochiului bun.
Tocmai de aceea, testarea separată a fiecărui ochi este foarte importantă.
Hipermetropia și astigmatismul pot exista împreună
Da.
Copilul poate avea simultan:
- hipermetropie;
- astigmatism.
Astigmatismul apare atunci când sistemul optic al ochiului nu are aceeași putere în toate direcțiile.
Imaginea poate deveni neclară sau deformată atât la distanță, cât și la aproape.
În această situație, simptomele pot fi mai pronunțate.
Copilul poate prezenta:
- cefalee;
- vedere neclară;
- oboseală;
- apropierea de text;
- dificultăți la școală.
Rețeta pentru ochelari trebuie să corecteze fiecare componentă relevantă.
De ce simplul aparat nu este întotdeauna suficient
Autorefractometrul oferă o estimare rapidă a refracției.
La adulți poate fi foarte util ca punct de pornire.
La copii, rezultatul poate fi influențat puternic de acomodare.
Copilul se uită în aparat și poate focaliza involuntar.
Aparatul poate măsura astfel o valoare diferită de refracția reală.
Din acest motiv, diagnosticul nu trebuie bazat exclusiv pe un print obținut în câteva secunde.
Medicul corelează rezultatul cu:
- acuitatea vizuală;
- vârsta;
- simptomele;
- poziția ochilor;
- examinarea oculară;
- refracția cu cicloplegie.
Ce este cicloplegia
Cicloplegia înseamnă relaxarea temporară a acomodării cu ajutorul unor picături oftalmologice.
După administrare, copilul nu mai poate compensa hipermetropia în același mod.
Medicul poate măsura mai corect refracția.
Picăturile pot produce temporar:
- vedere mai neclară la aproape;
- sensibilitate la lumină;
- dilatarea pupilelor.
Efectul dispare în funcție de substanța folosită.
Părinții trebuie informați că vederea la aproape poate fi temporar diferită după consultație.
De ce copilul pare „mai hipermetrop” după picături
Aceasta este o întrebare frecventă.
Înainte de picături, copilul acomodează.
Să presupunem, simplificat, că o parte din hipermetropie este mascată prin acest efort.
După cicloplegie, acomodarea este relaxată, iar valoarea reală devine mai vizibilă.
Astfel, părintele poate vedea pe rețetă o valoare mai mare decât cea măsurată inițial.
Nu înseamnă că ochiul s-a modificat în câteva minute.
Diferența provine din eliminarea compensării.
Toți copiii hipermetropi au nevoie de ochelari?
Nu.
Copiii mici au în mod natural adesea un anumit grad de hipermetropie.
O valoare mică poate fi compatibilă cu dezvoltarea normală a ochiului și poate să nu necesite ochelari.
Decizia depinde de mai multe elemente:
- vârsta;
- valoarea hipermetropiei;
- diferența dintre ochi;
- acuitatea vizuală;
- prezența strabismului;
- ambliopia;
- simptomele;
- astigmatismul asociat;
- evoluția.
De aceea, două persoane cu aceeași valoare numerică nu primesc obligatoriu aceeași recomandare.
Când pot fi recomandați ochelarii
Ochelarii pot deveni importanți dacă:
- hipermetropia este mare;
- vederea este redusă;
- există ambliopie;
- există strabism acomodativ;
- copilul are simptome importante;
- există diferență semnificativă între ochi;
- astigmatismul asociat afectează vederea.
Scopul poate fi diferit.
La un copil, ochelarii pot fi prescriși pentru:
- claritate;
- reducerea efortului;
- îndreptarea ochilor;
- prevenirea ambliopiei;
- susținerea dezvoltării vizuale.
Copilul va deveni dependent de ochelari?
Nu.
Ochelarii nu produc hipermetropia și nu „lenevesc” ochiul.
Ei compensează o caracteristică optică existentă.
Dacă un copil începe să prefere ochelarii, motivul este de obicei simplu: vede mai confortabil cu ei.
Un copil care înainte depunea un efort permanent poate simți pentru prima dată că cititul devine mai ușor.
Acest lucru nu reprezintă dependență.
De ce pare uneori că ochiul fuge mai mult fără ochelari după ce copilul începe să îi poarte
În esotropia acomodativă, copilul are nevoie de ochelari pentru a reduce efortul de focalizare.
Când îi scoate, trebuie să acomodeze din nou puternic.
Ochiul poate devia.
Părinții pot avea impresia că strabismul s-a agravat din cauza ochelarilor.
În realitate, ochelarii au permis ochilor să stea mai drepți atunci când sunt purtați.
Situația de fără ochelari devine pur și simplu mai evidentă prin comparație.
Hipermetropia poate scădea pe măsură ce copilul crește?
Da, la mulți copii refracția se modifică odată cu dezvoltarea globului ocular.
În primii ani poate exista un proces de emetropizare, prin care ochiul își modifică treptat caracteristicile către o refracție mai apropiată de normal.
Totuși, evoluția nu este identică pentru toți copiii.
Unele hipermetropii se reduc.
Altele rămân.
Unele pot continua să necesite corecție.
Părinții nu trebuie să întrerupă ochelarii doar pentru că au auzit că „hipermetropia se rezolvă odată cu creșterea”.
Decizia se ia după măsurători.
Hipermetropia se poate transforma în miopie?
Refracția copilului se poate modifica odată cu creșterea.
Un copil poate porni cu hipermetropie și, mai târziu, să ajungă la refracție apropiată de zero sau chiar la miopie.
Acest lucru nu înseamnă că ochelarii cu plus au provocat miopia.
Modificarea este legată de dezvoltarea oculară.
Mai ales în anii de școală, refracția trebuie reevaluată periodic.
Durerile de cap dispar după ochelari?
Dacă hipermetropia este principala cauză a simptomelor, corectarea ei poate reduce efortul și poate ameliora durerile.
Totuși, nu trebuie promis că fiecare cefalee va dispărea.
Durerile de cap la copil au cauze multiple.
Dacă persistă după corecția vederii sau au caracteristici neobișnuite, trebuie evaluate separat.
Problemele școlare se rezolvă automat după ochelari?
Nu întotdeauna.
Dacă vederea era un factor important, copilul poate deveni mai confortabil la citit și teme.
Dar dificultățile școlare pot avea numeroase alte cauze.
Ochelarii nu tratează:
- dislexia;
- tulburările de atenție;
- dificultățile de învățare;
- problemele emoționale.
Rolul consultului oftalmologic este să elimine sau să trateze componenta vizuală.
Când trebuie controlat copilul
Intervalul este stabilit individual.
Un copil cu hipermetropie mică și vedere normală poate avea un program diferit de unul cu strabism sau ambliopie.
Controalele devin mai importante atunci când:
- ochelarii sunt prescriși;
- există ambliopie;
- există esotropie;
- dioptriile diferă între ochi;
- copilul are simptome;
- vederea nu este egală;
- refracția se modifică.
În copilărie, dezvoltarea vederii trebuie urmărită, nu doar numărul de dioptrii.
Semne care justifică un consult oftalmologic
Părinții ar trebui să programeze copilul dacă observă:
- dureri de cap repetate după activități de aproape;
- evitarea cititului;
- vedere neclară;
- clipit excesiv;
- frecat frecvent la ochi;
- ochi care deviază spre nas;
- copilul închide un ochi;
- poziție neobișnuită a capului;
- diferență vizibilă între ochi;
- scăderea performanței la activități vizuale;
- oboseală foarte rapidă la teme.
Un control este util și atunci când copilul nu prezintă simptome, dar screeningul vizual indică o posibilă problemă.
Când trebuie făcută evaluarea mai rapid
Există simptome care nu sunt tipice pentru simpla hipermetropie și care necesită o evaluare mai rapidă:
- scăderea bruscă a vederii;
- durere oculară importantă;
- ochi foarte roșu;
- sensibilitate intensă la lumină;
- vedere dublă apărută brusc;
- pupilă modificată;
- traumă oculară;
- pleoapă căzută recent;
- simptome neurologice.
Aceste manifestări nu trebuie atribuite automat dioptriilor.
Greșeli frecvente ale părinților
„Dacă vede televizorul, nu are nevoie de control”
Hipermetropia poate fi compensată la distanță, iar simptomele pot apărea predominant la aproape.
„Copilul nu spune că vede prost”
Copiii nu au întotdeauna termen de comparație și pot considera vederea lor normală.
„Durerile de cap înseamnă sigur dioptrii”
Nu. Pot exista numeroase alte cauze.
„Picăturile i-au mărit dioptriile”
Cicloplegia doar reduce compensarea acomodativă și permite măsurarea refracției.
„Dacă începe ochelarii, va deveni dependent”
Ochelarii corectează problema deja existentă.
„Ochiul care fuge se va îndrepta singur când crește”
Unele forme de strabism necesită tratament precoce pentru protejarea dezvoltării vederii.
„Toți copiii cu hipermetropie trebuie să poarte ochelari”
Nu. Valoarea, vârsta și efectul asupra vederii sunt decisive.
Întrebări frecvente despre hipermetropia ascunsă la copii
1. Ce înseamnă hipermetropie ascunsă?
Înseamnă că o parte din hipermetropie este compensată prin acomodarea puternică a copilului și poate să nu fie evidentă la o măsurare simplă.
2. Copilul poate avea hipermetropie dacă vede bine?
Da. Copiii pot compensa valori mici sau moderate și pot avea acuitate aparent bună.
3. Hipermetropia poate provoca dureri de cap?
Da, mai ales după perioade lungi de citit sau lucru la aproape, dar durerile de cap pot avea și alte cauze.
4. De ce copilul evită cititul?
Dacă focalizarea presupune efort mare, cititul poate deveni obositor. Totuși, refuzul cititului nu confirmă singur o problemă oculară.
5. Ce este acomodarea?
Este mecanismul prin care cristalinul își modifică puterea pentru a focaliza obiectele apropiate.
6. Ce este hipermetropia latentă?
Este componenta hipermetropiei compensată prin acomodare și evidențiată mai bine după cicloplegie.
7. De ce sunt necesare picături pentru măsurarea dioptriilor?
Pentru că relaxează temporar acomodarea și permit o apreciere mai corectă a refracției.
8. Picăturile fac rău ochilor?
Când sunt utilizate conform indicației medicale, ele sunt folosite în mod curent pentru evaluarea refracției la copii. Pot produce temporar pupile dilatate, fotofobie și vedere neclară la aproape.
9. De ce apar mai multe dioptrii după picături?
Pentru că înainte copilul compensa o parte din hipermetropie prin acomodare.
10. Hipermetropia poate provoca strabism?
Da. Hipermetropia importantă poate fi asociată cu esotropie acomodativă, în care un ochi deviază spre interior.
11. Ochelarii pot îndrepta ochiul?
În strabismul acomodativ, corectarea hipermetropiei poate reduce sau chiar elimina deviația atunci când ochelarii sunt purtați.
12. Hipermetropia poate provoca ambliopie?
Da, mai ales dacă este importantă sau foarte diferită între cei doi ochi.
13. Ce înseamnă anizometropie?
Înseamnă că cei doi ochi au dioptrii diferite. Dacă diferența este mare, poate exista risc de ambliopie.
14. Toți copiii cu hipermetropie primesc ochelari?
Nu. Decizia depinde de vârstă, valoare, vedere, simptome, strabism și diferențele dintre ochi.
15. Copilul trebuie să poarte permanent ochelarii?
Depinde de indicație. În anumite forme, în special în esotropia acomodativă sau ambliopie, purtarea consecventă este foarte importantă.
16. Ochelarii fac dioptriile să crească?
Nu. Ei corectează refracția existentă și permit dezvoltarea unei vederi mai clare.
17. Hipermetropia poate scădea odată cu creșterea?
Da, la unii copii. Evoluția nu este însă identică și trebuie urmărită.
18. Copilul poate deveni ulterior miop?
Da. Refracția se poate modifica de-a lungul copilăriei și adolescenței.
19. Durerile de cap se vor opri după ochelari?
Dacă sunt produse predominant de efortul vizual, se pot ameliora. Persistența cefaleei necesită însă evaluarea altor cauze.
20. Care este cel mai important lucru pentru părinți?
Să nu presupună că vederea este normală doar pentru că copilul recunoaște obiectele la distanță. Hipermetropia poate fi compensată și poate deveni evidentă doar prin simptome sau printr-un consult oftalmologic complet.
Hipermetropia ascunsă la copii reprezintă una dintre situațiile în care o vedere aparent bună poate masca un efort vizual important. Copilul are o capacitate mare de acomodare și poate compensa dioptria suficient pentru a vedea clar, însă această compensare poate deveni obositoare, mai ales în timpul cititului și al activităților desfășurate la aproape.
Durerile de cap după teme, refuzul cititului, oboseala oculară, clipitul frecvent sau dificultatea de concentrare pot ridica suspiciunea unei probleme de refracție, dar nu sunt specifice exclusiv hipermetropiei. Diagnosticul trebuie stabilit prin examinare, nu doar după simptome.
Refracția cu cicloplegie are un rol important deoarece permite relaxarea acomodării și evidențierea componentei de hipermetropie pe care copilul o compensează în mod obișnuit.
În formele mai importante, hipermetropia poate avea consecințe asupra dezvoltării vederii. Poate contribui la apariția esotropiei acomodative, poate fi asociată cu ambliopie și poate deveni deosebit de problematică atunci când dioptriile sunt foarte diferite între cei doi ochi.
Nu fiecare copil hipermetrop are nevoie de ochelari. Decizia se bazează pe vârstă, valoarea refracției, acuitatea vizuală, simptome, diferențele dintre ochi și existența strabismului sau ambliopiei.
Cel mai important este ca părinții să nu folosească doar comportamentul copilului ca test al vederii. Un copil poate vedea televizorul, se poate orienta perfect și poate afirma că vede bine, dar să depună zilnic un efort considerabil pentru a menține imaginea clară.
Un consult oftalmologic realizat corect poate face diferența între o hipermetropie fiziologică, ce necesită doar monitorizare, și o hipermetropie care începe să influențeze confortul, alinierea ochilor sau dezvoltarea normală a vederii.